actorul

poeta Renata Verejanu vă prezintă un actor

Fie că extrage meditaţia din “imaginea unui eveniment trist” sau din profunzimea “unui lirism vizionar”, prin intonaţie şi gesturi superb şlefuite, actorul Sandu Cupcea ştie să sugereze ce este omul, ce valoare are existenţa lui. Ca răspuns la întrebările „umilitor de simple”, cum ar fi zis Eugen Simion, poezia se reflectă, în rostirea actorului, în plina sa statură, dar şi în toată profunzimea sa.
Formulat în versuri şi muzică, spectacolul a ţinut capturat un auditoriu atât de diferit ca vârstă, ca nivel de cultură, ca viziune politică. Poate că la un asemenea spectacol se crează acel fond social, în sens filosofic, fără de care nu există o societate modernă. Acum, după plecarea în nemurire a lui Grigore Vieru, un recital de poezie face ca sensibilitatea în sufletul spectatorului să vibreze mai tare în faţa momentelor de negaţie. Spectatorul a fost surprins de forţa şi originalitatea lirică a poemelor alese de actor pentru a crea conţinutul spectacolului, chiar dacă Spectacolul a fost prefăţat de un moment de reculegere pentru poetul Grigore Vieru, lucru care a înaripat şi disciplinat întreaga prezentă pentru toată durata spectacolului.
Această deznădejde de care sunt predominaţi în prezent cetăţenii R.Moldova îi împiedică să-şi contureze un viitor, cel puţin imaginar. An de an, zi de zi să auzi doar „cuvinte numai pe dos” – ţi se îngălbeneşte sufletul, îţi intră frica în oase, orice om îţi devine un duşman, şi chiar cei urcaţi pe tron îţi par nişte stafii… Şi iată că lumea poeziei are puterea să-ţi purifice sufletul, să-ţi împrospăteze vederea, să-ţi readucă dragostea de oameni…
Într-un scenariu simplu, unde nu e nevoie de regie, actorul împinge, mai bine zis, îndeamnă în prim-plan poezia însoţită de muzică. Şi sesizezi că lirismul poezii contemporane nu s-a învechit, chiar dacă „spiritul nostru, corupt de modernităţi,” primeşte cu dificultate ampla desfăşurare de fapte pur si simplu omeneşti.
Prin ce au sensibilizat spectatorii poemele ricitate? Un poem a tulburat profund indiferenţa spectatorilor prin „mândra lui suferinţă”. Au fost poeme care l-a încurajat şi pe cel dominat de nepăsare tristă. Sandu Cupcea are talentul să-l atragă pe spactator şi să-l facă să urmărească şi să reţină cu o mare atenţie accentele poemului recitat. Ciudată, suspectă modestie, vorba filosofului. Poemele recitate cu nespusă dăruire de actorul Sandu Cupcea nu mai acceptă nepuţinţa de a percepe unde e binele şi unde e răul. Dacă cineva credea că în societatea contemporană poezia este dispreţuită, după asemenea discursuri lirice pe parcursul unor ore întregi, acea persoană nu-şi mai poate justifica atitudinea pe care a acceptato până la acest spectacol. Cel mai mare merit al actorului este capacitatea dînsului de a arăta pretutindeni adevărul cuvântului scris în poem. Aceasta atitudine a actorului faţă de opera din care recită – oferă poemelor recitate o figură distinctă. Asta nu înseamnă că simţul nostru critic trebuie „să rămână paralizat de emoţie” în faţa poemelor recitate. Depinde de direcţia şi de durata atenţiei noastre. Dar sunt ferm convinsă că nimeni nu va rămâne indiferent. Iar unii posibil să caute în librării sau biblioteci unul sau altul dintre autorii pe care i-a descoperit în timpul acestui spectacol.