Cenaclul “Grai Matern” al Renatei Verejanu

octombrie 4, 2009

Cenaclul “Grai Matern”,
fondat de poeta Renata Verejanu în 1988,
s-a reunit în cea de-a doua şedinţă
din anul de studii 2008-2009.

La şedinţa de lucru a Cenaclului
au participat elevi şi studenţi
care-şi încearcă talentul în ale scrisului,
dar si persoane de diferite profesii
care sunt îndrăgostite de literatură.
Dintre cele recitate,
au plăcut îndeosebi poeziile lui
Constantin Ionesco
si a lui Petru Hasnaş.
Pe marginea poeziilor recitate
au vorbit foarte profund
Alina Sârbu şi Cristina Frunze.

Cenaclul “Grai Matern”
este un atelier de creaţie
unde poeta Renata Verejanu
cu multă dragoste
ajută tinerii
doritori să devină scriitori
să pătrundă
în marea lume a creaţiei.
Cenaclul “Grai Matern”
se reuneşte în fiecare duminică.


Reporter
AMP-Internaţional

Entry Filed under: Cenaclul "Grai Matern". Etichete: , , .

Leave a Comment

Required

Required, hidden

Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Feed-uri

Articole recente

Pagini

 

octombrie 2009
L M Mi J V S D
« Sep   Nov »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Arhivă

Academia Europeana

AMP

Cluburile Consiliului Europei

Conferinta TT

Consiliul Europei

Destin

Mass media

Micul Print

omct

Parteneti

poetul pe Internet

poeţi contemporani

politicieni

Proiecte

Senzational

UNESCO

Meta

comentarii recente

Blog Stats

Flickr Photos

Feliz Natal

More Photos
Bine aţi venit în lumea poetei Renata Verejanu. Lider al Societăţii Civile, jurnalist, ambasador popular, mamă, femee, prieten, luptător pentru drepturile omului, promotor al democraţiei, promotor al activităţii Consiliului Europei etc.etc.etc. Dar mai întâi de toate - om de mare omenie. Mai simplu zis: Ofranda omeniei. Simple pioneze De mi-aţi lipi geamul tot cu bancnote de o mie Şi mi-aţi aşterne covoare la scară când ies - Adevărul în sângele meu niciodată nu întârzie, Cu lacrima lui - şi surâd, şi gândesc. Mi s-au dus paşii grei toţi pe ecuator, Înfăşurând planeta, să nu explodeze. Nu sunt proprietar, ci numai autor Al acestor rânduri - simple pioneze Cu care prind prezentul pe perete Să-i vadă păcatele cei încă nenăscuţi… Nici o ninsoare trupului căldură să nu-i ierte, Şi fie-mi pornirile strivite de cei mulţi. De mi-ar înfăşura gura cu tapete Să nu pot îngâna cuvântul iubire, Propriile versuri sunt acele trepte Pe care cobor când îmi ies din fire… 1980 Din cartea “Stema destinului