Archive for iulie, 2009

timp si viata

P1080610 

 

 

 

 

 

 

 

99% din viata mea o dau muncii asiduie pentru promovarea Societatii Civile, si doar un procent ramane pentru poetul Renata Verejanu…

Cred ca de azi voi proceda invers, voi darui tot timpul poetului…

1 comment iulie 26, 2009

Poemele anului 1980

Marele mars

 

Cruzimea-i ca si un fier ca calcat:

Netezeste toate parerile, trece tacut peste ele.

Intro brazda proaspata, de roua salvat,

Adevarul nu se da hacuit in surcele.

Ci Marele mars – peste spinarile tinere

Ca peste un ses asfaltat –

Nu-l poate opri nici sfanta Vinere,

Nici glasul fanfarei alarmant.

Pe crucea mea, ca-ndata m-as decide

Sa fiu matura, curatind pe aproape:

Pe o biata matura nici n-o poti ucide,

Doar sub alt gunoi sa ma ingroape.

 

Cruzimea-i ca si un buldozer modern :

Iti lateste teasta, si gata…

E viu, insa, in cadavru, omul intern –

Poate-i un stranepot, ci poate fi si tata.

 

21.01.1980

Add comment iulie 11, 2009


Feed-uri

Articole recente

Pagini

 

iulie 2009
L M Mi J V S D
« Mai   Aug »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Arhivă

Academia Europeana

AMP

Cluburile Consiliului Europei

Conferinta TT

Consiliul Europei

Destin

Mass media

Micul Print

omct

Parteneti

poetul pe Internet

poeţi contemporani

politicieni

Proiecte

Senzational

UNESCO

Meta

comentarii recente

Blog Stats

Flickr Photos

Fibonacci Spiral

More Photos
Bine aţi venit în lumea poetei Renata Verejanu. Lider al Societăţii Civile, jurnalist, ambasador popular, mamă, femee, prieten, luptător pentru drepturile omului, promotor al democraţiei, promotor al activităţii Consiliului Europei etc.etc.etc. Dar mai întâi de toate - om de mare omenie. Mai simplu zis: Ofranda omeniei. Simple pioneze De mi-aţi lipi geamul tot cu bancnote de o mie Şi mi-aţi aşterne covoare la scară când ies - Adevărul în sângele meu niciodată nu întârzie, Cu lacrima lui - şi surâd, şi gândesc. Mi s-au dus paşii grei toţi pe ecuator, Înfăşurând planeta, să nu explodeze. Nu sunt proprietar, ci numai autor Al acestor rânduri - simple pioneze Cu care prind prezentul pe perete Să-i vadă păcatele cei încă nenăscuţi… Nici o ninsoare trupului căldură să nu-i ierte, Şi fie-mi pornirile strivite de cei mulţi. De mi-ar înfăşura gura cu tapete Să nu pot îngâna cuvântul iubire, Propriile versuri sunt acele trepte Pe care cobor când îmi ies din fire… 1980 Din cartea “Stema destinului