Veniti sa luati lumina

aprilie 20, 2009

Sf.Paşti, 2009… Veniţi să luaţi lumină…

Eu voi lua lumină de la Renata Verejanu, zice Ion Vicol, şi adaugă: doar doi scriitori suntem la biserică…

Poeta Renata Verejanu surâde şi se retrage mai la urma şuvoiului de oameni, şi porneşte şi ea să înconjoare biserica de 3 ori…

Mergem acasă împreună cu vecinii şi mai mulţi vecini iese să ia lumină de la poeta Renata Verejanu… Aceste clipe îmi dau foarte multă demnitate… Poate că acestea şi sunt lecţiile de la şcoala vieţii a Renatei Verejanu…

 Observator naţional

Entry Filed under: Sf.Pasti. Etichete: , , .

Leave a Comment

Required

Required, hidden

Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Feed-uri

Articole recente

Pagini

 

aprilie 2009
L M Mi J V S D
« Mar   Mai »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Arhivă

Academia Europeana

AMP

Cluburile Consiliului Europei

Conferinta TT

Consiliul Europei

Destin

Mass media

Micul Print

omct

Parteneti

poetul pe Internet

poeţi contemporani

politicieni

Proiecte

Senzational

UNESCO

Meta

comentarii recente

Blog Stats

Flickr Photos

Beauty

More Photos
Bine aţi venit în lumea poetei Renata Verejanu. Lider al Societăţii Civile, jurnalist, ambasador popular, mamă, femee, prieten, luptător pentru drepturile omului, promotor al democraţiei, promotor al activităţii Consiliului Europei etc.etc.etc. Dar mai întâi de toate - om de mare omenie. Mai simplu zis: Ofranda omeniei. Simple pioneze De mi-aţi lipi geamul tot cu bancnote de o mie Şi mi-aţi aşterne covoare la scară când ies - Adevărul în sângele meu niciodată nu întârzie, Cu lacrima lui - şi surâd, şi gândesc. Mi s-au dus paşii grei toţi pe ecuator, Înfăşurând planeta, să nu explodeze. Nu sunt proprietar, ci numai autor Al acestor rânduri - simple pioneze Cu care prind prezentul pe perete Să-i vadă păcatele cei încă nenăscuţi… Nici o ninsoare trupului căldură să nu-i ierte, Şi fie-mi pornirile strivite de cei mulţi. De mi-ar înfăşura gura cu tapete Să nu pot îngâna cuvântul iubire, Propriile versuri sunt acele trepte Pe care cobor când îmi ies din fire… 1980 Din cartea “Stema destinului