Archive for martie, 2009

mai citeste un pic

Cele zece degete

Stau degetele zece – străjeri lipiţi pe faţă…

De cine mi-o ascund? apără? alină? -

Că-s palide ca cerul noros de dimineaţă.

Poate slujesc privirii din cântece, senină?

Sau potolesc flacăra ce în obraji se zbate?

şi trădează trupul înnebunit de dor…

Stă şoapta între buze – între pereţi cetate,

De-alunecă spre lume – zece taine mor.

Uşor, câte un deget, încerc să dezlipesc:

Ori frâng aiurea fulgerul, strună întins,

şi scapără bolta în noapte: “iubesc… iubesc…”

N-aude pământul, nici eu nu aud, înadins.

 Şi rămâne faţa de timp descoperită:

 Viforniţa o bate, invidia o coace…

 Privirea nu mi-a fost nicicând înrăită,

 şi slovele nici una nu fost-au dobitoace.

 1987

Add comment martie 19, 2009

Renata Verejanu cu lumea pentru lume

Renata Verejanu

 

 

  Renata Verejanu trezeste tara la viata.

Manifestări pentru a promova alegerile parlamentare şi manifestări dedicate Aniversării de 60 de ani ai Consiliului Europei.

26 februarie 2009, CNVVC.

2 comments martie 1, 2009


Feed-uri

Articole recente

Pagini

 

martie 2009
L M Mi J V S D
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Arhivă

Academia Europeana

AMP

Cluburile Consiliului Europei

Conferinta TT

Consiliul Europei

Destin

Mass media

Micul Print

omct

Parteneti

poetul pe Internet

poeţi contemporani

politicieni

Proiecte

Senzational

UNESCO

Meta

comentarii recente

Blog Stats

Flickr Photos

Night - The Ice Maiden!

More Photos
Bine aţi venit în lumea poetei Renata Verejanu. Lider al Societăţii Civile, jurnalist, ambasador popular, mamă, femee, prieten, luptător pentru drepturile omului, promotor al democraţiei, promotor al activităţii Consiliului Europei etc.etc.etc. Dar mai întâi de toate - om de mare omenie. Mai simplu zis: Ofranda omeniei. Simple pioneze De mi-aţi lipi geamul tot cu bancnote de o mie Şi mi-aţi aşterne covoare la scară când ies - Adevărul în sângele meu niciodată nu întârzie, Cu lacrima lui - şi surâd, şi gândesc. Mi s-au dus paşii grei toţi pe ecuator, Înfăşurând planeta, să nu explodeze. Nu sunt proprietar, ci numai autor Al acestor rânduri - simple pioneze Cu care prind prezentul pe perete Să-i vadă păcatele cei încă nenăscuţi… Nici o ninsoare trupului căldură să nu-i ierte, Şi fie-mi pornirile strivite de cei mulţi. De mi-ar înfăşura gura cu tapete Să nu pot îngâna cuvântul iubire, Propriile versuri sunt acele trepte Pe care cobor când îmi ies din fire… 1980 Din cartea “Stema destinului