August
august 3, 2008
Logodna
Atunci, când august încă nu se termină,
Iar trecatorii presimt ca reţinerea lui îmi place,
Şi zarea îmi ascunde umerii rugumaţi de lumină
Şi în stea, şi pe pământ – e numai pace.
Atunci, când ceea ce gândesc e un strop de ploaie
Oprit pe orbită pentru alt anotimp,
Livada în adânc rădăcinile îşi dezdoaie
Şi rodul să se coacă e grăbit…
Atunci, când cineva crede că-s acea femeie
Care stelele a răspândit pe cer -
Noi, împerechem degetele-idee
Şi le îmbrăcăm într-un singur inel.
1980
Entry Filed under: Renata Verejanu, UNESCO, intalniri cu cititorii, poeme. Etichete: Moldova, Renata Verejanu.
2 Comments Add your own
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed

1.
Lili | august 3, 2008 at 1:10 pm
E atat de frumos,
as crede ca ati scris anume
pentru nunta mea…
2.
Lider | august 3, 2008 at 2:39 pm
Ai dreptate,
e despre o nunta…