Fulgerul cotidian

      Într-o haină uşoară cum pasărea poartă   Îmi ară inima fulgerul cotidian:  Pe brazda întoarsă veac greu se arată  Şi chinul din acest an.  Din dreapta mă frige, din stânga mă-ngheaţă  Agenţii invidiei deprinşi să dea  Chelnerului, la intrare în rai, multă aroganţă  Doar să-i înalţe cu tot cu buric pe o stea.  Vitrinile viitorului de-acum dezamăgite  Nu riscă să reclame nici o idee.   Bocesc în carnea mea zilele trăite  La lumină slabă. Se-ntreabă: e circ sau e femeie? …  M-aş face că-s ninsoare, dar sănii gata văd   S-alunece pe soarta-mi din deal până la vale,  Rostogolindu-se bucuroşi într-un prăpăd  ştergându-mi norocul din cale.