poeme intemnitate, de Renata Verejanu

Gospodarul

Focul când oftează – capul ţine sus:

Să se vadă în odăile inimii bine,

Mirosul pâinii, încă din toamnă presus,

Gerului nu se dă nici să-l usuce, nici să-l aline;

Intră-n vioară ca-n luntrea eternă,

Ia vislele-n mâini,- cinstea are nevoie de larg…

Îngesuiţii la tron – o, deşartă cisternă -

Se pupă şi se vând cu mare drag.

Găleata, unic paznic la fântână,

E plină în zori şi ea de-un oftat:

Din cauza setei naşterea unui veac se amână,

În braţele revolei mi-e visul inaugurat.

Dorind să-l pipăie chiar pe Isus,

Bârfele-şi schimbă gestul şi haina…

Oftează durerea-mi, ci capul ţin sus:

O spintecă chinul si nu-i află taina.

1983