Archive for decembrie 10th, 2007

Si daca eu te-as fi uitat

Şi dacă eu te-aş fi uitat

şi dacă eu te-aş fi uitat,

şi dacă tu m-ai fi uitat,

şi dacă ceru-i tulburat,

şi dacă fluier n-a cântat,

şi nici ploaia nu mai trece,

şi nici vântul nu mai vine -

Unde ziua se începe?

Se sfârşeşte ea cu cine?

şi spre care geam de-a valma

licurici de soare vin,

Când cel mugure-şi desface

creştetul de rozmarin?..

Cuvioasă întind mâna

către palma ce-ai întins -

Cu un zvâcnet, din ţărînă

pasul meu lin s-a desprins

De-am lăsat în urma noastră

două urme, mai aproape

Ca amurgul de-nserare,

ca surorile de frate.

şi-am plecat spre înălţimea

de mistere inundată -

N-am putut eu să te uit,

şi n-am vrut să fiu uitată.

Add comment decembrie 10, 2007


Feed-uri

Articole recente

Pagini

 

decembrie 2007
L M Mi J V S D
« Nov   Ian »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Arhivă

Academia Europeana

AMP

Cluburile Consiliului Europei

Conferinta TT

Consiliul Europei

Destin

Mass media

Micul Print

omct

Parteneti

poetul pe Internet

poeţi contemporani

politicieni

Proiecte

Senzational

UNESCO

Meta

comentarii recente

Blog Stats

Flickr Photos

Pillow of Snow

More Photos
Bine aţi venit în lumea poetei Renata Verejanu. Lider al Societăţii Civile, jurnalist, ambasador popular, mamă, femee, prieten, luptător pentru drepturile omului, promotor al democraţiei, promotor al activităţii Consiliului Europei etc.etc.etc. Dar mai întâi de toate - om de mare omenie. Mai simplu zis: Ofranda omeniei. Simple pioneze De mi-aţi lipi geamul tot cu bancnote de o mie Şi mi-aţi aşterne covoare la scară când ies - Adevărul în sângele meu niciodată nu întârzie, Cu lacrima lui - şi surâd, şi gândesc. Mi s-au dus paşii grei toţi pe ecuator, Înfăşurând planeta, să nu explodeze. Nu sunt proprietar, ci numai autor Al acestor rânduri - simple pioneze Cu care prind prezentul pe perete Să-i vadă păcatele cei încă nenăscuţi… Nici o ninsoare trupului căldură să nu-i ierte, Şi fie-mi pornirile strivite de cei mulţi. De mi-ar înfăşura gura cu tapete Să nu pot îngâna cuvântul iubire, Propriile versuri sunt acele trepte Pe care cobor când îmi ies din fire… 1980 Din cartea “Stema destinului