Archive for noiembrie 18th, 2007

Renata Verejanu la “Doua roze”

Renata Verejanu

1 comment noiembrie 18, 2007

mauzoleu

Video 

Ce vorbe lungi

mi-arunciîn faţă…

Şi ce isprăvi

Te copleşesc

De joi până joi

Duc firul de viaţă

Pentru noi doi.

Ce vorbe

Doldora de rod

La sărbători

Pământul leagă

Şi ele liniştea îmi rod

Ziua întreagă.

Ce vorbe

Roşii, verzi, aprinse

Îmi sapă buzele

Şi eu

Mă las dusă de curcubeu

Printre milenii

Trainic ninse -

Un început şi un nucleu

Caut în mine. 

Frumos  mauzoleu -

Creată sunt de Dumnezeu. 

1980

Add comment noiembrie 18, 2007

omul de cuvant

Omul de cuvânt   

Aici numai morţii

 se ţin de cuvânt…

La asigurare îţi va spune:

suntem în Europa.

Mă asigur – dar cine e sfânt?!

Din mine cuvântul eu rup! a…

Mă doare silaba

Care se traduce:

“Îţi sărut laba…”

Cu zâmbet dulce! 

Aici neapărat cineva se ţine de cuvânt…

Eu mă ţin de NATO,

Pe tălpi – semne arheologice:

Atenţie reptile-om… ATO-o-o-m…

Nu am vrut să vă insult stimate Domn

Mă ţin de cuvânt

Dar e vânt –

Chiar uragan

Amintiţi-mi peste un an. 

Încearcă aici să te ţii de cuvânt…

Vai de pielea ta (dacă ai piele)

Mai  bine pune-o la dubală

Cuvântul meu azi stă pe oală…

Vi-l trimit,

îndată cum se scoală.

Pe cuvânt. 

1985

Add comment noiembrie 18, 2007


Feed-uri

Articole recente

Pagini

 

noiembrie 2007
L M Mi J V S D
    Dec »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Arhivă

Academia Europeana

AMP

Cluburile Consiliului Europei

Conferinta TT

Consiliul Europei

Destin

Mass media

Micul Print

omct

Parteneti

poetul pe Internet

poeţi contemporani

politicieni

Proiecte

Senzational

UNESCO

Meta

comentarii recente

Blog Stats

Flickr Photos

Pillow of Snow

More Photos
Bine aţi venit în lumea poetei Renata Verejanu. Lider al Societăţii Civile, jurnalist, ambasador popular, mamă, femee, prieten, luptător pentru drepturile omului, promotor al democraţiei, promotor al activităţii Consiliului Europei etc.etc.etc. Dar mai întâi de toate - om de mare omenie. Mai simplu zis: Ofranda omeniei. Simple pioneze De mi-aţi lipi geamul tot cu bancnote de o mie Şi mi-aţi aşterne covoare la scară când ies - Adevărul în sângele meu niciodată nu întârzie, Cu lacrima lui - şi surâd, şi gândesc. Mi s-au dus paşii grei toţi pe ecuator, Înfăşurând planeta, să nu explodeze. Nu sunt proprietar, ci numai autor Al acestor rânduri - simple pioneze Cu care prind prezentul pe perete Să-i vadă păcatele cei încă nenăscuţi… Nici o ninsoare trupului căldură să nu-i ierte, Şi fie-mi pornirile strivite de cei mulţi. De mi-ar înfăşura gura cu tapete Să nu pot îngâna cuvântul iubire, Propriile versuri sunt acele trepte Pe care cobor când îmi ies din fire… 1980 Din cartea “Stema destinului