Archive for noiembrie 17th, 2007
De la inceput
De la început
Am coborât cu sufletul în văi, prinse-n amurg
Mândria mea ardea pe rug.
învăţând iubirea să tacă îndelung
Nici un gând din ea nu pot să smulg.
Am coborât cu dansu-ntre juvine
Un timp trecut îmi alerga prin vine,
M-am lepădat de drumuri, cât de scurte
Mersul stelelor mi se oprea în frunte…
Am râs de toate: ore-ntămplătoare
Vorbele-mi se-ntorc, păsări călătoare.
şi molcom plâng nu lemnele, jăraticul
-Se-aprinde-n mine dorul,
de la-nceput,
sălbaticul.
30.07.82
1 comment noiembrie 17, 2007
Bucuroasă că ard de un veac
Alergaţi nelăsând urme, ci nori dărâmaţi,
Dezarmaţi de fulgeri, în ploi să nu se pornească,
Ci inima nicicând nu-mi dezarmaţi
De cea taină-nnăscută şi mult omenească.
Dar vedeţi, s-au sfârşit şi norii demult…
De-aţi trăit sau de nu, nici un semn n-a rămas.
Cum surâde o rană în pieptu-mi ascult
Bucuroasă că ard de un veac, şi n-am ars.
Azi e bolta înaltă de am şi-o tristeţe:
Locuiesc pe-o planetă unde râul loc n-a avut.
îmi e vârsta atât: tinereţe…
Câte vieţi în ea să fi încăput?
De ce mă priviţi prin ochi de lună stinsă,
Jertfele nu mi le propuneţi inimii leac.
Ieşit-am în calea vieţii cu braţele clipei întinse -
O lumânare ce-o să mai ardă un veac.
1982
Add comment noiembrie 17, 2007
Ganduri de perspectiva
Ganduri de perspectivă
Pe ochii mei ard zile din veacuri viitoare:
Un drum fără dictatori, pe chipul meu e soare.
şi nici un Stalin nu-i: un veac fără călăi
-şi plodu-i sănătos, şi creşte în femei
Ce fel de somn? trezitu-ne-am cu toţii,
în trupul nostru treji sunt şi nepoţii…
şi-njurătura o adun din vorbe delicate
Când slove veninoase ne mai lovesc în spate
îmbrac pe trup o noapte, cea mai lungă-n an,
Zâmbesc cu demnitate când te văd avan,
şi gura, sărutată de toţi bărbaţii lumii,
Strecoară gânduri calme pe îngâmfarea brumei.
în nici o boală astăzi nu încap, şi-o hrincă
Mi-e de ajuns pentru zece milenii.
în carnea mea tânără – nici urmă de frică:
Gânduri de perspectivă deşteptându-mi semenii.
1980
Add comment noiembrie 17, 2007
Tacerea – o sete
Sete
O sete de-a râde, o sete de-a plânge,
De-a trece mândru, aşa cum e gerul,
Aşa cum e creanga când roada o frânge,
Aşa cum mi-i neamul, aşa cum mi-i felul,
Aşa cum e roşul ce-mi strigă din sînge.
O sete mi-i dorul, o sete mi-i ura,
O sete mi-i cântul ce-mi ţine căldură.
Cuvântul – o sete, şi gândul – o sete,
Tăcerea – o sete..
Iubirea pe toate le vede…
1977
Add comment noiembrie 17, 2007
Colacul de salvare
Colacul de salvare
Când vă şoptesc pe nume, mi-e glasul încordat
De parcă ţin cu spatele un mal de viitură,
Sau tot necazul ţării să-l moştenesc mi-e dat…
Colacul de salvare - nu mi-l trag la gură.
Văzduhul care umblă pe urma mea prin horn
Nu-nţelege glasul flăcării în care ameţesc.
Pe obrazul vostru murdar propria lacrimă-o tornAtât de sincer şi firesc…
Mi-e tâmpla muşcată de mare arsură:
Cine îmi ţine ţara-n poziţia “drepţi!”
A cui e această monotonă alură?…
O, pâine ce-ai hrănit o lume de poeţi…
Add comment noiembrie 17, 2007
Ia aminte
Ia aminte
Am consumat bine cerul ochilor tăi,
N-ai să mă supui, ia aminte, acum
Pătrunsă-ntre-aceşti umeri grei
De scrum şi de parfum.
Invidia cu unghii ascunse se-avântă
şi zgârâie lumina într-atât:
Faţa icoanei e calmă şi sfântă -
Mintea îi ţâşneşte pe gât.
Soarta mea, în ce joc te avânţi?
Mi-e viaţa un singur minut…
Nici într-o cursă să nu mi-o aţâţi -
Nici în viitor, nici în trecut.
Am consumat tot cerul ochilor tăi,
Am deschis văpăile mâhnirii…
Fapta singură înaintează întâi
Apoi îşi altioesc spinii în noi trandafirii…
Add comment noiembrie 17, 2007
