Poeme vechi

Simple pionezeDe mi-aţi lipi geamul tot cu bancnote de o mieŞi mi-aţi aşterne covoare la scară când ies -Adevărul în sângele meu niciodată nu întârzie,Cu lacrima lui – şi surâd, şi gândesc.Mi s-au dus paşii grei toţi pe ecuator,Înfăşurând planeta, să nu explodeze.Nu sunt proprietar, ci numai autorAl acestor rânduri – simple pionezeCu care prind prezentul pe pereteSă-i vadă păcatele cei încă nenăscuţi…Nici o ninsoare trupului căldură să nu-i ierte,Şi fie-mi pornirile strivite de cei mulţi.De mi-ar înfăşura gura cu tapeteSă nu pot îngâna cuvântul iubire,Propriile versuri sunt acele treptePe care cobor când îmi ies din fire… Din cartea “Stema destinului

Caravana Culturii Pacii

Caravana Culturii Pacii, proiect al poetei Renata Verejanu, lansat in 1993 la nivel national, si in 1995 – la nivel international.

In 2000 Caravana Culturii Pacii a mers din tara in tara, din capitala in capitala, pana la Consiliul Europei (Strasbourg) si UNESCO (Paris) unde membrii Caravanei au fost primiti de cele mai inalte oficialitati.

Viata poetului

Viaţa poetului               

lui Mircea Dinescu

Respir cu ochii celui dus departe

Aromele celeste din grea singurătate

Precum aş da pământului noroc…

Eu nu prefer să fiu pe jumătate

Zgură…  şi restul – foc.

Aleg înaltul nopţilor, în care

Incandescent e sufletul, şi doare

Clipa vieţii netrăite intens…

Din liniştea gliei atât de amare

Preschimbată – în zori,din mine-am să ies.

Vâltori străine mă agită aprins

De-mi urlă timpul lângă tâmplă,

De propria inimă parcă-aş fi respins…

Căci nu e noapte să nu văd în vis:

Dezastrul care mâine se întâmplă.  

Clei

Clei

În spaţiul dintre inimă şi creier

Dumnezeu a aţipit un pic.

Viaţa toată am să v-o cutreier

Cinstea din genunchi ca s-o ridic.

Clănţăneşte duhul celui speriat

C-a şoptit un strop de adevăr.

în segmente glasul i-au tăiat,

în aspirator l-au tras ca pe-un fir de păr.

Pitici la suflet şi la gând – pitici,

Dornici de-a goni prin pieptu-mi libertatea.

Ci beznele căscate cum să le ridici

Când paginată-i de-acu soarta, cartea

.Buclucul mă înghite, intrige sătule,

Eu curăţ cartofi polonezi.

Cu jind înclei zile destule,

Adăpostindu-te, dacă mă crezi. 

Renata Verejanu la perete… si un interviu

Nu suport

Nu suport

Nu suport frumuseţea perfectă -

Luciul ei ascunde o umbră ceţoasă…

O, tolănită-amiază-cochetă …

N-ai permisul la mine în casă.

Eu dansez o tristeţe nebună

Şi surâd o iubire târzie -

Din călcâie în creştet detună

A destinului meu melodie.

Nervii toţi – profundă idee,

Mai bogaţi ca business-manii de acum…

Eu cunosc această femeie,

Ce-şi croieşte, mândră, un drum.

Răul goneşte, şi-şi cată de scris,

Şi întoarnă aici din nou primăvară…

Ea trăieşte o viaţă de vis -

O lumină prin soarta amară.

1987   

Renata Verejanu la Consiliul Europei

Un foarte frumos poem -

este activitatea in Societatea Civila

Maxima zilei

Capul meu nu pot sa-l pun pe umerii oricui…

(din cartea de maxime si cugetari in curs de aparitie “In lumea Renatei Verejanu”

Să mă iert

Să mă ierte

Milioane şi milioane

de fete

Tinere, deştepte…

Dresate iepe…

Înhămate, desfrânate,deputate

Sunt foarte departe

De această carte

Nu mai scriu poemede dor

Mă piş pe politică

de la etajul şapte

Iau în mânăacele state

Care dirijează

şi soarele, şi vântul

Nu-mi înghesuiţi cuvântul

Nu-l împingeţila cotitură

Nu-i obosiţi sensul

Lăsaţi-l să iasă din gură

Să-şi găsească

un loc undeva

Într-o publicaţie

independentă

(Nu în dosare)

Nu sunt prea atentă.

Nici corectă nu pot fi

Altfel ţara mi-ar muri…

Renata Verejanu la “Doua roze”

mauzoleu

Video 

Ce vorbe lungi

mi-arunciîn faţă…

Şi ce isprăvi

Te copleşesc

De joi până joi

Duc firul de viaţă

Pentru noi doi.

Ce vorbe

Doldora de rod

La sărbători

Pământul leagă

Şi ele liniştea îmi rod

Ziua întreagă.

Ce vorbe

Roşii, verzi, aprinse

Îmi sapă buzele

Şi eu

Mă las dusă de curcubeu

Printre milenii

Trainic ninse -

Un început şi un nucleu

Caut în mine. 

Frumos  mauzoleu -

Creată sunt de Dumnezeu. 

1980