Eminescu să ne judece

Eminescu să ne judece, zise Grigore Vieru în numele unei întegi generații de luptători pentru renașterea națională… Eminescu să ne judece, asemenea versuri sunt șoptite de puterea divină… Eminescu să ne judece a îngânat compozitorul Ion-Aldea Teodorovici, căutând cele mai sfinte dar și mai barbate note muzicale… Eminescu să ne judece, zice fiecare om de bună credință, când nu mai găsește cuvintele potrivite sau pentru că nu știe să blesteme, nu poate sau pur și simplu nu vrea să înjure…
Și iată că marele Eminescu a stat mai multe zile și ne-a privit, de colo sus… Și mă întreb și te întreb, dragă radioascultătotule, ce întrebare crezi că frământa sufletul marelui Eminescu? Știu, răspunsuri vor fi multe… Fiecare cu răspunsul său. Eu cred că în toate aceste zile, până la decizia Curții Constituționale, o mare nedumerire a predominat ființa cerească a poetul: de ce anume ziua de naștere a marelui poet a fost aleasă pentru alegerea președintelui republicii?… Poate pentru ca anume Eminescu să-i apere pe politicieni, Eminescu să-i încurajeze, Eminescu să-i judece poate?.. În calitatea mea de om de litere, recunosc că sunt foarte împăcată că alegerea președintelui nu s-a produce la 15 ianuarie, și că spectacolul și circul politic nu se va produce în ziua de naștere a lui Eminescu… Și, posibil, demnitarii noștri vor ieși să depună flori la monumentul clasicului literaturii române… Vor ieși toți împreună sau fiecare în parte… Și Eminescu îi va privi pe fiecare… și pe cel cu un zâmbet trist, și pe cel cu un gând ascuns, pe cel care știe a onora cultura neamului său, și pe cel care va veni să depună flori doar ca să fie înconjurat încă o dată de grămada de reporteri și corespondenți… Dar presimt că Eminescu îi va privi atent și pe cei care nu vor veni să depună flori la monumentul de pe Aleea Clasicilor având ceva mai important de făcut: să meargă la o beție, la cazinou sau la saună…
Eu vreau să cred că va veni multă lume de bună credință la munumentul lui Eminescu, în Grădina lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pe Aleea Clasicilor, un loc sfânt nu doar pentru chișinăuneni, ci pentru cetățenii întregii republici… Or, Aleea Clasicilor șerpuiește prin toată Moldova… Mai ieri suflul Aleii Clasicilor era plecat la Sauca, raionul Ocnița, la Aniversarea a 85 de ani de la nașterea regretatului poet Petru Zadnipru…azi suflul Aleii Clasicilor e în toate localitățile unde lumea stă la sfat cu Eminescu… mâine suflul Aleii Clasicilor poate ajunge în altă localitate, la vreun eveniment cultural, literar sau social-politic… Și indiferent unde se află omul în ziua de naștere a marelui poet, indiferent ce funcție ocupă un cetățean sau altul – poate gândi pe o clipă: Eminescu să ne judece….și în clipa când îngânăm laitmotivul acesta cel puțin atunci poate că ne vom gândi la faptele noastre de zi cu zi… la promisiunile noastre, la destinul pe care dorim să-l avem noi, destinul de care să se bucure copiii noștri sau destinul pe care vrem s-l oferim unei întregi națiuni… dacă avem această împuternicire…
Eminescu să ne judece… și încerc să iert politicienilor noștri multe, multe din fapte lor… în speranța că vor lua în mâini cel puțin o carte pe care o vor citi foarte atent… Și posibil se vor molipsi de darul cititului, și vor citi și alte cărți… și ne vom trezi, noi, cetățenii R.Moldova, descoperind în primăvară că avem o clasă politică cum marele Eminescu presupunea că se poate întâmpla să existe… Și de ce nu pe melagurile noastre? După datele statistice exportul s-a dublat în anul trecut… De ce nu am fi țara căre are posibilități să exporte și politicieni… un politician pentru conducerea Consiliului Europei, alt politiciant pentru conducerea Fondului Monitar Internațional… și ne pomenim cu alt nivel de trai în țară…
Eminescu să ne judece… răsună în aceste zile în întreg spațiu românesc, și nu numai… ci și pe alte meridiane unde opera lui Eminescu a ajuns demult…
Eminescu să ne judece… șoptim noi, poeții, oamenii de cultură în speranța că R.Moldova are resursele umane și potențialul pentru a avea un președinte care-l citește pe Eminescu, dar și miniștri, parlamentari și alți demnitari care uneori mai citesc ceva din Eminescu…

Rentru Vocea Basarabiei
poeta Renata Verejanu
14.01.2012

Recent, locuitorii satului Verejeni au trăit clipe de intensitate sporită în cadrul unei întâlniri de creaţie cu consăteanca lor, poeta Renata Verejanu, care pe lângă faptul că face poezie bună, citită cu interes în diverse limbi, a înveşnicit în palmares alese activităţi la nivel de organisme internaţionale, fiind una din membrii activi ai Federaţiei Europene a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO… devenind una ditre promotorii Mişcării Europene a UNESCO prin acordare de titluri şi calificative, inclusiv şi fondator al Organizaţiei Mondiale a Copiilor Talentaţi.
La manifestare au participat: academiciaul Mihai Cimpoi, scriitorii Vasile Căpăţână, Gheorghe Bâlici, artiştii Natalia Croitoru, Silvia Goncear, Ionel Istrati, maestrul cuvântului Andrei Viziru. Pe post de moderator s-a aflat actorul Sandu Aristin-Cupcea, care a declamat din creaţia Renatei Verejanu.

Vorbitorii au susţinut şi desfăşurat ideea academicianului M. Cimpoi că Renata Verejanu are un mesaj plin de sens, iar metafora, ca mijloc artistic, permite o intertextualitate, o descoperire a noi şi noi sensuri ale poeziei acestei autoare..
Vorbind despre civilizaţie, Montesquieu afirma Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile. Îi ascultăm, îi auzim şi îi însoţim pe scriitori, pe poeţi. Deschizători de drumuri, ei au fost prin creaţie o stea călăuzitoare întru păstrarea valorilor. Un poet/o poetă se află într-o continuă perioadă de înflorire atunci când poezia lor trăieşte şi trezeşte la viaţă. Poezia Renatei Verejanu este mereu tânără, pentru că e mereu actuală, are priză la cititor pentru că poartă amprenta tuturor problemelor cu care se confruntă o societate. Ea are răspunsuri bine definite, pe care le sugerează cercetând cu ochii sufletului şi amanetând stările în locul luminii pentru a o revărsa din abundenţă, dezvăluind adevărul: Cruzime-i ca un fier de călcat: / Netezeşte toate părerile, trece tăcut peste ele. / Într-o brazdă proaspătă, de rouă salvat, / Adevărul nu se dă hăcuit în surcele…(Marele marş). Eul liric este un sol al libertăţii chiar în momentul când se află întemniţat (Un fulger altoit la mine în os / Mă luminează în noapte, presimt o furtună. / Voi nu veţi şti cât sunt de bucuros / Că marile dureri metafora-mi le-adună (Tâmpla vocalei pe versul meu proptită);” înjugat”de speranţă prin a demonstra că a exista e puţin – trebuie şi să mai trăieşti, sfidând cu revoltă nedreptatea, mereu purtând un vis cu faţa spre Ţară (Aici coboară munţii-n miez de noapte / Ca până-n zori să se aburce iar. / Nu-s simplu om, ci pază la cetate: / O rugăciune coborâtă pe altar . (Aici nu-s om, – o dulce melodie…), şi sugerând ideea: de a avea un rost, o verticalitate: Presimte ura din al meu protest, / Surâs uscat, ce nu cunoşti nici graba – / Nu eşti decât un mărunţiş, un rest… / Nu trebuieşti vieţii nici degeaba.(Ca dungile pe blana unui tigru)
Read the rest of this entry »

Ideile vin din mers…

Să implice 101 perechi de copii talentați
în spectacolul Balul Micului Prinț
poeta Renata Verejanu a decis
la întâlnirea de la Grădinița 34.
Atât de frumusei erau copiii,
atât de talentat i-au recitat poeziile -
dreptule lor chiar!
că la finele întâlnirii
poeta a și anunțat
că selectează pe loc doi copii -
un prinț și o prințesă
pentru Balul Micului Prinț…

Cartea poetei Renata Verejanu
”Eu am dreprul” (drepturile copilului în versuri)
este citită de toți copiii capitalei…
A doua zi după înmormântarea poetei Leonida Lari,
R.Verejanu a mers la Biblioteca Liviu Rebreanu
(întâlnirea a fost programată cu mult timp în urmă)
unde copiii de la Liceul G.Călinescu
și un grup de bibliotecari de prin raioanele Moldovei
deja o așteptau…
Întîlnirea a fost nu dulce,
ci plină de mult adevăr…

Balul Micului Prinț – un proiect pe măsura unui mare poet…
Aceste fraze ale colegilor ONG-iști din Rețeaua OMCT,
aceste fraze ale părinților a sute de copii,
aceste fraze sunt dulci,
dar nu au îmbătat-o pe poeta Renata Verejanu…
Ea vine zilnic cu câte un proiect cu care tapisează
Istoria adevărată a acestui neam…

poetul Renata Verejanu, președintele Academiei Europene a Societății Civile,
autoarea unui număr enorm de evenimente,
dintre care peste ZECE doar pentru această toamnă -
trebuia să plece azi la Liublin, Polonia…
Dar nu a plecat… De ce?

Cărțile Renatei Verejanu,
fondatorul și editorul Revistei Micul Prinț,
lansate la Salonul Internațional de Carte,
1 septembrie 2011,
Biblioteca Națională a Moldovei…

La Salonul Internațional de Carte, ediția a XX,
poeta Renata Verejanu a prezentat
câteva cărți noi,
prezentate de OMCT,
printre care:
În lumea Renatei Verejanu, Interviuri,
Dreptul de mamă, poeme,
Cadoul florii, nuvele pentru copii,
Drum spre sdevăr, poeme,
Eu am dreptul, drepturile copilului în versuri,
101 poeme de Renata Verejanu, editate la București,
Virdula amendată, ediția a II,
și Revista Micul Prinț…

Cronicar

poeta Renata Verejanu

poeta Renata Verejanu


Drum spre adevăr
și Oameni dragi sunt cărțile independenței… Poetul știe că nimic nu este întâmplător…

Renata Verejanu: ”Dar supusă nu pot fi”

”Ofrandă omeniei” – este o carte pe care face s-o căutăm și, dacă o mai găsim în librării, să-i consacrăm ora de lectură și de recreație. Ne va deschide o lume nouă de percepție și adevăr, o lume de neliniști și căutări febrile, de descoperiri neașteptate și convingătoare concluzii filosofice. Apărută sub semnul anului Eminescu, ea ne va bucura atât prin abundența sugestiei, cât și prin satisfăcătoarea ținută poligrafică. Într-un cuvânt, e o carte, a cărei prezență exterioară corelează cu cea poetică.

După o îndârjită și neânțeleasă (de noi, cei mulți) tăcere de aproape de un deceniu (placheta de debut ”Până la dragoste” i-a apărut în 1979 și o selecție în traducere la ”Molodaia Gvardia” în 1982), această carte antologică a Renatei Verejanu definitivează o personalitate poetică formată, perseverentă și îndrăzneață. Cartea e cu adevărat antologică, ea întrunește cele mai bune poezii, alese din cinci manuscrise nepublicate – încă o acuzare serioasă a multafișatului ”drept” al cuvântului. Dar cum aveau să fie publicate, dacă încă în unul din primele manuscrise, într-o poezie compusă în 1980, poeta chema fără teamă:

Tu, om cumsecade, capabil să te răzbuni,
Scutură de pe grai mucegăitele nopți.
Read the rest of this entry »

poeta Renata VerejanuRenata Verejanu: ”Ofrandă omeniei”

Un titlu sugestiv… Încă, poate, nici n-am deschis cartea și n-am citit nici un vers, dar, numai la vederea acestor două cuvinte presimțim că în paginile ascunse între copertele ei ne așteaptă întâlniri tulburătoare cu un suflet generos, larg, gata de a jertfi și de a se jertfi și că aici, din toată gama de trăsături omenești, este aleasă cea mai de seamă – ”OMENIA” – fără de care, de fapt, nici omul nu e om.

Și nu greșim, gândindu-ne așa. Acest titlu nu e întâmplător. Întregul volum, cuprinzând sute de poezii și câteva poeme, pare o pasionată pledoarie, rostită cu vehemență, cu durere, cu disperare în fața cititorilor și în fața unor invizibili oponenți, auzim cuvinte arzătoare în apărarea cinstei, demnității de om, a omeniei, în apărarea omului și a propriului său copil.

De la poezie la poezie simți cum crește tensiunea sentimentelor, cum ele se desfășoară în fața ochilor într-o revărsare învolburată și adâncă.

Citind versurile, la un moment dat ai impresia că nu le vezi tipărite, ci le auzi rostite de o voce, care pare că se taie de emoție. Read the rest of this entry »